spată

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din latină spatha.

Pronunție

  • AFI: /'spa.tə/


Substantiv


Declinarea substantivului
spată
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ spată spete
Articulat spata spetele
Genitiv-Dativ spetei spetelor
Vocativ spată spetelor
  1. piesă la războiul de țesut formată dintr-un sistem de lamele paralele fixate la ambele capete, formând un fel de pieptene cu două rădăcini printre dinții căruia trec firele de urzeală.
  2. bețișor peste care se petrec ochiurile când se împletește o rețea sau o plasă.
  3. porțiune a scapulei care susține articulația umărului; (p.ext.) regiunea corespunzătoare a corpului.
  4. os lat care susține articulația membrelor la animalele patrupede; (p.ext.) regiunea corespunzătoare a corpului.
  5. (reg.) spătarul scaunului.
  6. (înv.) sabie cu lamă lungă, dreaptă și lată, cu două tăișuri.

Cuvinte derivate

Locuțiuni


Traduceri

Anagrame

Referințe