spovedi

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din slavă ispovĕdati.

Pronunție

  • AFI: /spo.veˈdi/


Verb


Conjugarea verbului
(se) spovedi
Infinitiv a (se) spovedi
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) spovedesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) spovedească
Participiu spovedit
Conjugare IV
  1. (v.refl.) (în practicile Bisericii creștine) a mărturisi unui duhovnic greșelile făptuite spre a obține iertarea lor.
    S-a spovedit preotului.
  2. (v.tranz.) (despre duhovnici) a asculta mărturisirea greșelilor făptuite de un credincios.
    S-a spovedit unui prieten.
  3. (v.refl. și tranz.) a mărturisi cuiva o taină; a (se) destăinui.
    I-a spovedit marele său secret.

Sinonime

Cuvinte derivate


Traduceri

Etimologie

Din spovedi.

Verb

  1. forma de persoana a III-a singular la perfect simplu pentru spovedi.

Referințe