trăgător

română

Etimologie

Din a trage + sufixul -ător.

Pronunție

• AFI: /trə.gə'tor/

Adjectiv

Declinarea adjectivului trăgător
	Singular	Plural
Masculin	trăgător	trăgători
Feminin	trăgătoare	trăgătoare
Neutru	trăgător	trăgătoare

1. (despre vite) care efectuează o tracțiune; de muncă, de povară.

Traduceri

Traduceri

Substantiv

Declinarea substantivului trăgător
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	trăgător	trăgători
Articulat	trăgătorul	trăgătorii
Genitiv-Dativ	trăgătorului	trăgătorilor
Vocativ	trăgătorule	trăgătorilor

1. persoană care trage ceva.
2. persoană (în special ostaș) care trage cu o armă de foc; trăgaci.
3. persoană care emite o trată.

Cuvinte derivate

• trăgătoare

Cuvinte compuse

• trăgători de sfori

Locuțiuni

• (loc.adj. și adv.) (mil.; ieșit din uz) În trăgători = în lanț, unul după celălalt.

Traduceri

Traduceri

Substantiv

Declinarea substantivului trăgător
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	trăgător	trăgătoare
Articulat	trăgătorul	trăgătoarele
Genitiv-Dativ	trăgătorului	trăgătoarelor
Vocativ	trăgătorule	trăgătoarelor

1. instrument de desen folosit la trasarea cu tuș a liniilor.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online