tui

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din turcă tuğ.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
tui
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ tui tuiuri
Articulat tuiul tuiurile
Dativ-Genitiv tuiului tuiurilor
Vocativ tuiule tuiurilor
  1. steag turcesc alcătuit dintr-o lance cu semiluna (sau cu o măciulie de metal) în vârf, cu două sau cu trei cozi albe de cal împletite prinse de ea, care constituia un semn distinctiv al puterii și rangului unor înalți demnitari din fostul Imperiu Otoman și din țările vasale lui.


Traduceri

Referințe