ucenică

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din ucenic.

Pronunție

  • AFI: /u.ʧe'ni.kə/


Substantiv


Declinarea substantivului
ucenică
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ ucenică ucenice
Articulat ucenica ucenicele
Genitiv-Dativ ucenicei ucenicelor
Vocativ ucenico ucenicelor
  1. persoană (tânără) care învață o meserie lucrând în producție sub îndrumarea unui meșter sau urmând o școală profesională.
  2. adeptă și continuatoare a unui savant, a unui filozof, a unui artist; (p.ext.) începătoare într-o activitate; elevă.


Traduceri

Referințe