ucenică
Etimologie
Din ucenic.
Pronunție
- AFI: /u.ʧe'ni.kə/
Substantiv
| Declinarea substantivului ucenică | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | ucenică | ucenice |
| Articulat | ucenica | ucenicele |
| Genitiv-Dativ | ucenicei | ucenicelor |
| Vocativ | ucenico | ucenicelor |
- persoană (tânără) care învață o meserie lucrând în producție sub îndrumarea unui meșter sau urmând o școală profesională.
- adeptă și continuatoare a unui savant, a unui filozof, a unui artist; (p.ext.) începătoare într-o activitate; elevă.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online