verde

română

Etimologie

Din latină vir(i)dis.

Pronunție

• AFI: /'ver.de/

Substantiv

Declinarea substantivului verde
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	verde	-
Articulat	verdele	-
Genitiv-Dativ	verdelui	-
Vocativ	verdele	-

1. una dintre culorile fundamentale ale spectrului solar, situată între galben și albastru, care este aceea a frunzelor, a ierbii fragede etc.

   culoarea verde:

Cuvinte derivate

cuvinte derivate

înverzi înverzire înverzit verdeață verdet verdos verdună

verdunc verdură verzi verzitură, verzăciune verzui, verziu verzuliu

Cuvinte apropiate

• vernil

Cuvinte compuse

• verde de Paris

Locuțiuni

• (loc. adj.) De verde = a) (despre cărți de joc) de culoarea numită "pică"; b) (în limbajul ghicitorilor în cărți; despre oameni) cu ochii verzi și cu părul negru.

Expresii

• A i se face (cuiva) verde înaintea ochilor = a i se face (cuiva) rău, a-i veni amețeală

Adjectiv

Declinarea adjectivului verde
	Singular	Plural
Masculin	verde	verzi
Feminin	verde	verzi
Neutru	verde	verzi

1. care are culoarea frunzelor, a ierbii sau, în general, a vegetației proaspete de vară.
2. (fig.) (despre oameni; adesea cu determinarea "la față") palid.

   Verde la față de mânie.

3. (despre plante sau părți ale lor) plin de sevă, care nu s-a uscat; viu.
4. (despre legume și fructe) care nu a ajuns la deplină maturitate; crud, necopt.
5. (despre piei) care nu a fost prelucrat, tăbăcit; brut.
6. (fig.) (despre oameni) voinic, viguros; curajos, [îndrăzneț].
7. (adesea adverbial) sincer, deschis, fățiș.

Sinonime

• 2: palid, învinețit, livid, vânăt
• 3: viu, proaspăt
• 4: crud
• 5: netăbăcit
• 6: puternic, viguros, robust, solid, tare, vânjos, voinic, zdravăn
• 7: deschis, direct, fățiș, franc, sincer

Antonime

• 4: copt, uscat

Cuvinte compuse

• zonă verde

Expresii

• (substantivat) A îndruga (la) verzi și uscate = a spune lucruri inutile, nimicuri, minciuni
• (adverbial) A spune verde = a spune adevărul de-a dreptul, fără menajamente
• A visa (a vedea sau a spune) cai verzi pe pereți = a-și imagina (sau a spune) lucruri neverosimile

Traduceri

care este de culoarea frunzelor (ierbii, arbuștilor, copacilor)

afrikaans: groen (Afrikaans) albaneză: gjelbër (shqip) arabă: أخضر (’áxḍar) (العربية) bască: berde (euskara) bielorusă: зялёны (беларуская) bosniacă: zelena (bosanski) f. bretonă: glas (natural) (brezhoneg), gwer (artificial) (brezhoneg) bulgară: зелен (zelén) (български) m. catalană: verd (català) m., verda (català) f. cehă: zelený (čeština) chineză: 綠色 (中文) coreeană: 푸르다 (pureuda) (한국어) croată: zelena (hrvatski) f. daneză: grøn (dansk) ebraică: ירוק (yarok) (עברית) engleză: green (English) esperanto: verda (Esperanto) estoniană: roheline (eesti) finlandeză: vihreä (suomi) franceză: vert (français) m., verte (français) f. friziană: grien (Frysk) galiciană: verde (galego) m./f. germană: grün (Deutsch) greacă: πράσινος (prásinos) (Ελληνικά) m. idiș: גרין (grin) (ייִדיש) indoneziană: hijau (Bahasa Indonesia) interlingua: verde (interlingua) irlandeză: glas (Gaeilge), uaine (Gaeilge)

islandeză: grænn (íslenska) italiană: verde (italiano) japoneză: 緑 (midori) (日本語) latină: viridis (Latina) letonă: zaļš (latviešu) lituaniană: žalias (lietuvių) macedoneană: зелена боја (македонски) maghiară: zöld (magyar) malteză: aħdar (Malti) norvegiană: grønn (norsk) neerlandeză: groen (Nederlands) occitană: verd (occitan) papamiento: berdè (Papiamentu) persană: سَبز (sæbz) (فارسی) poloneză: zielony (polski) m., zielona (polski) f., zielone (polski) n. portugheză: verde (português) rusă: зелёный (zeljónyj) (русский) sârbă: зелена (zelena) (српски / srpski) f. scoțiană: uaine (Scots) slovacă: zelený (slovenčina) slovenă: zelen (slovenščina) m., zelena (slovenščina) f., zeleno (slovenščina) n. spaniolă: verde (español) suedeză: grön (svenska) thailandeză: สีเขียว (sĕe kĭeow) (ไทย) turcă: yeşil (Türkçe) ucraineană: зелений (українська) vietnameză: (màu) xanh (Tiếng Việt)

Referințe

• DEX online

---

asturiană

(asturianu)

Etimologie

Din latină viridis.

Pronunție

• AFI: /ˈbeɾ.ðe/

Substantiv

verde m., verdes pl.

1. verde

Adjectiv

Declinarea adjectivului verde
	Singular	Plural
Masculin	verde	verdes
Feminin	verde	verdes

1. verde

   culoarea verde:

---

corsicană

(corsu)

Etimologie

Din latină viridis.

Pronunție

• AFI: /ˈβe.r.de/

Substantiv

verde m.

1. verde

Adjectiv

Declinarea adjectivului verde
	Singular	Plural
Masculin	verde	'
Feminin	verde	'

1. verde

   culoarea verde:

---

galiciană

(galego)

Etimologie

Din latină viridis.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

verde m., verdes pl.

1. verde

Adjectiv

Declinarea adjectivului verde
	Singular	Plural
Masculin	verde	verdes
Feminin	verde	verdes

1. verde

   culoarea verde:

---

italiană

(italiano)

Etimologie

Din latină viridis.

Pronunție

• AFI: /ˈverde/

Substantiv

verde m., verdi pl.

1. verde

   culoarea verde:

2. verdeață, verdură

Cuvinte derivate

• inverdire
• verdastro
• verdazzurro
• verdemare, verde mare
• verdeggiare
• verdiccio
• verdognolo
• verdone
• verdura
• verduzzo

Adjectiv

Declinarea adjectivului verde
	Singular	Plural
Masculin	verde	verdi
Feminin	verde	verdi

1. verde
2. palid
3. crud, necopt

Referințe

• Treccani.it
• Wiktionary
• Wikizionario

---

portugheză

(português)

Etimologie

Din latină viridis.

Pronunție

• AFI: /'veɾ.dɨ/

Substantiv

verde m., verdes pl.

1. verde

   culoarea verde:

Cuvinte derivate

• esverdeado
• verdejar

Adjectiv

Declinarea adjectivului verde
	Singular	Plural
Masculin	verde	verdes
Feminin	verde	verdes

1. verde

---

spaniolă

(español)

Etimologie

Din latină viridis.

Pronunție

• AFI: /'beɾ.ðe/

Substantiv

verde m., verdes pl.

1. verde

   culoarea verde:

Adjectiv

Declinarea adjectivului verde
	Singular	Plural
Masculin	verde	verdes
Feminin	verde	verdes

1. verde
2. crud, necopt
3. ageamiu, începător; naiv
4. palid
5. murdar