u

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare
Variante de scriere Vezi și : U, Ú, Ù, Û, Ü, Ũ, Ů, Ǔ, Ū, Ŭ, Ų, Ű, Ս, Ա, Մ,
Variante de scriere Vezi și : ú, ù, û, ü, ũ, ů, ǔ, ū, ǖ, ǘ, ǚ, ǜ, ŭ, ų, ű
Wikipedia
Wikipedia are un articol despre
u

română

U u

Etimologie

Inevitabil din limba semitică, prin latină.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
u
m. și n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ u u-uri
Articulat u-ul u-urile
Dativ-Genitiv u-ului u-urilor
Vocativ - -
  1. (literă minusculă) a douăzeci și șasea literă a alfabetului român.
  2. sunet notat cu această literă (vocală închisă posterioară rotunjită sau consoană sonantă labiovelară).

Vezi și

Literele alfabetului român
A · Ă · Â · B · C · D · E · F · G · H · I · Î · J · K · L · M · N · O · P · Q · R · S · Ș · T · Ț · U · V · W · X · Y · Z
a · ă · â · b · c · d · e · f · g · h · i · î · j · k · l · m · n · o · p · q · r · s · ș · t · ț · u · v · w · x · y · z

Etimologie

Formație onomatopeică.

Interjecție

  1. (adesea prelungit sau repetat) exclamație care exprimă surpriza, indignarea, regretul sau care constituie o avertizare (asupra unui pericol).
  2. (însoțit de „iu) strigăt (de voie bună) care însoțește chiuiturile.
  3. cuvânt care imită urletul unor animale (mai ales al lupului).


Traduceri

Referințe