Sari la conținut

K

De la Wikționar, dicționarul liber
Variante de scriere Vezi și : Ķ, k, ķ

Simbol

K

  1. (biochim.) simbol pentru aminoacidul lisină
  2. (chim.) simbol pentru potasiu/kaliu
  3. (chim.) simbol pentru constanta de echilibru
  4. (fiz.) simbol pentru kelvin
  5. (inform.) limbaj de programare





K k

Etimologie

Inevitabil de origine semitică.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
K
m. și n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ K K-uri
Articulat K-ul K-urile
Genitiv-Dativ K-ului K-urilor
Vocativ - -
  1. a paisprezecea literă a alfabetului român, folosită în scrierea numelor proprii și în neologisme cu caracter internațional.
  2. sunet notat cu această literă (consoană oclusivă palatală surdă, cu valoarea grupului de literechînainte de „e” și „i”, consoană oclusivă velară surdă, cu valoarea litereic”).

Cuvinte apropiate

Vezi și

Literele alfabetului român
A · Ă · Â · B · C · D · E · F · G · H · I · Î · J · K · L · M · N · O · P · Q · R · S · Ș · T · Ț · U · V · W · X · Y · Z
a · ă · â · b · c · d · e · f · g · h · i · î · j · k · l · m · n · o · p · q · r · s · ș · t · ț · u · v · w · x · y · z

Referințe