O

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare
Variante de scriere Vezi și : Ó, Ǿ, Ò, Ô, Ö, Õ, Ǒ, Ō, Ŏ, Ǫ, Ő, Ø, o, ó, ǿ, ò

convenții internaționale


Simbol

O

  1. (chim.) simbol pentru oxigen





română

O o

Etimologie

Inevitabil de origine feniciană, prin greacă antică și mai târziu latină.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
O
m. și n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ O O-uri
Articulat O-ul O-urile
Dativ-Genitiv O-ului O-urilor
Vocativ - -
  1. a optsprezecea literă a alfabetului român, situată între N și P.
  2. sunet notat cu această literă (vocală mijlocie posterioară rotunjită).

Cuvinte apropiate

Vezi și

Literele alfabetului român
A · Ă · Â · B · C · D · E · F · G · H · I · Î · J · K · L · M · N · O · P · Q · R · S · Ș · T · Ț · U · V · W · X · Y · Z
a · ă · â · b · c · d · e · f · g · h · i · î · j · k · l · m · n · o · p · q · r · s · ș · t · ț · u · v · w · x · y · z

Referințe





engleză

(English)

Etimologie

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunție


Substantiv

O invariabil

  1. O - litera și sunetul


Abreviere

  1. oxigen
  2. landa
  3. (crichet) numărul de serii de câte 6 încheieri consecutive de jocuri
  4. tip de grupă de sânge, grupa 0


Interjecție

  1. exprimă sinceritate sau venerație, folosit înaintea unui nume de divinitate ori de persoană importantă în vorbirea pasionat





franceză

(français)

Etimologie

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunție


Substantiv

O m. invariabil

  1. O - litera și sunetul

Paronime


Abreviere

  1. oxigen
  2. ouest
    română: vest





germană

(Deutsch)

Etimologie

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunție


Substantiv

O n. invariabil

  1. O - litera și sunetul


Abreviere

  1. Ost, Osten
    română: est

Expresii