Sari la conținut

S

De la Wikționar, dicționarul liber
Variante de scriere Vezi și : Ś, Ŝ, Ș, Ş, Š, , s, ś, ŝ, ș, ş, š,

Simbol

S

  1. (biochim.) simbol pentru aminoacidul serină
  2. (chim.) simbol pentru sulf/pucioasă
  3. (fiz.) simbol pentru entropie în termodinamică
  4. (fiz.) simbol pentru siemens
  5. (geogr.) simbol pentru sud
  6. (inform.) un limbaj de programare





S s

Etimologie

De origine semitică, parțial prin greacă antică Σ și mai târziu latină și limba etruscă.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
S
m. și n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ S S-uri
Articulat S-ul S-urile
Genitiv-Dativ S-ului S-urilor
Vocativ - -
  1. a douăzeci și doua literă a alfabetului român.
  2. sunet notat cu această literă (consoană fricativă alveolară surdă).

Cuvinte apropiate

Vezi și

Literele alfabetului român
A · Ă · Â · B · C · D · E · F · G · H · I · Î · J · K · L · M · N · O · P · Q · R · S · Ș · T · Ț · U · V · W · X · Y · Z
a · ă · â · b · c · d · e · f · g · h · i · î · j · k · l · m · n · o · p · q · r · s · ș · t · ț · u · v · w · x · y · z

Referințe