atârna
Etimologie
Din prefixul a- + târn. Etimologie necunoscută. O origine latină este posibilă: latină tornāre.
Pronunție
- AFI: /a.tɨrˈna/
Verb
| Conjugarea verbului (se) atârna | |
| Infinitiv | a (se) atârna |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
(mă) atârn |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să (se) atârne |
| Participiu | atârnat |
| Conjugare | I |
I.
- (v.intranz.) a sta suspendat, a cădea liber în jos (fiind prins sau suspendat de ceva).
- (v.tranz.) a agăța, a suspenda de un cârlig, de un cui etc., lăslăsând să cadă liber în jos.
- Pe perete atârnă un tablou.
- (v.refl.) a se agăța de cineva sau ceva.
- Se atârnă de crengi ca să nu cadă.
II.
- (v.intranz.) a se apleca spre pământ sub o povară sau din lipsă de putere.
- Crengile atârnă de rod.
- a avea o anumită greutate (relativ mare); a cântări (mult).
III.
Sinonime
I.
- 1: agăța
- 2: spânzura, sta
- 3: se agăța, se apuca, se prinde, se ține, (pop.) se anina, (reg.) se tăgârța
II.
- 1: apleca
III.
- 1: depinde
Cuvinte derivate
Traduceri
a agăța
|