buhai
Aspect
![]() |
Etimologie
Din ucraineană бугай (buhaj) < turcă boğa „taur” (confer bugă). Ar putea fi și invers.
După Lokotsch 339, cuvântul român provine din turcă; și din română a trecut în poloneză după Miklosich, Wander., 12, și în maghiară bohaj (Edelspacher 10).
Pronunție
- AFI: /buˈhaj/
Substantiv
Declinarea substantivului buhai | ||
m. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | buhai | buhai |
Articulat | buhaiul | buhaii |
Genitiv-Dativ | buhaiului | buhailor |
Vocativ | buhaiule | buhailor |
- (zool.; reg.) taur.
- (bot.) (Listera ovata) plantă erbacee cu două sau trei frunze mari, ovale și flori verzi-gălbui dispuse într-un spic.
Sinonime
- 1: (zool.) taur
- 2: (bot.) (reg.) puța-cocoșului
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Traduceri
taur
|
plantă;floare
|
|
Substantiv
Declinarea substantivului buhai | ||
n. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | buhai | buhaiuri |
Articulat | buhaiul | buhaiurile |
Genitiv-Dativ | buhaiului | buhaiurilor |
Vocativ | buhaiule | buhaiurilor |
Vezi și
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online