declina

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză décliner < latină declinare.

Pronunție

  • AFI: /de.kli'na/


Verb


Conjugarea verbului
declina
Infinitiv a declina
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
declin
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să decline
Participiu declinat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a trece un nume (substantiv, adjectiv etc.) prin toate cazurile gramaticale.
    Am declinat un cuvânt.
  2. (v.tranz.) a refuza să-și asume o sarcină, o funcție etc.
    Declin serviciul ăsta.
  3. (v.intranz.) (rar; despre aștri) a coborî către asfințit, a apune.
  4. (v.tranz.) a nu recunoaște, a nu admite ceva, a refuzaadmită.

Sinonime

Cuvinte derivate

Expresii

  • A-și declina numele, calitatea etc. = a-și spune numele, calitatea etc.; a se prezenta


Traduceri

Referințe