declina
Aspect
Etimologie
Din franceză décliner < latină declinare.
Pronunție
- AFI: /de.kli'na/
Verb
Conjugarea verbului declina | |
Infinitiv | a declina |
Indicativ prezent pers. 1 sg. |
declin |
Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să decline |
Participiu | declinat |
Conjugare | I |
- (v.tranz.) a trece un nume (substantiv, adjectiv etc.) prin toate cazurile gramaticale.
- Am declinat un cuvânt.
- (v.tranz.) a refuza să-și asume o sarcină, o funcție etc.
- Declin serviciul ăsta.
- (v.intranz.) (rar; despre aștri) a coborî către asfințit, a apune.
- (v.tranz.) a nu recunoaște, a nu admite ceva, a refuza să admită.
Sinonime
Cuvinte derivate
Expresii
- A-și declina numele, calitatea etc. = a-și spune numele, calitatea etc.; a se prezenta
Traduceri
a declina (gramatică)
a refuza ceva