deștept
Aspect
Etimologie
Pronunție
- AFI: /deʃˈtept/
Adjectiv
Declinarea adjectivului deștept | ||
Singular | Plural | |
Masculin | deștept | deștepți |
Feminin | deșteaptă | deștepte |
Neutru | deștept | deștepte |
- care nu doarme.
- trezit din letargie, dintr-o stare de amorțeală.
- (adesea substantivat) care înțelege cu ușurință și exact ceea ce citește, aude, vede; ager la minte, inteligent.
- Om deștept.
- O faptă deșteaptă.
- (fam.) șiret, viclean, șmecher.
Sinonime
- 1: treaz, sculat
- 3: inteligent, abil, dibaci, ingenios, iscusit, isteț, îndemânatic, meșter, priceput, (pop.) mehenghi, (înv. și reg.) pricopsit, (prin Transilv.) prinzaci, (înv.) meșteșugăreț, practic, (fam. fig.) breaz, chibzuit, cuminte, înțelept
Antonime
- 1: adormit
- 3: bleg, chiomb, mărginit, nătâng, nătărău, năuc, neghiob, nerod, prost, prostănac, redus, tâmp, tont, zevzec, nepriceput
Cuvinte derivate
Traduceri
care nu doarme; treaz
cu capacități intelectuale deosebite; inteligent
Etimologie
Din deștepta.
Verb
- forma de persoana a I-a singular la prezent pentru deștepta.
- forma de persoana a I-a singular la conjunctiv prezent pentru deștepta.