discreție
Aspect
Variante
Etimologie
Din franceză discrétion < latină discretio, discretionis.
Pronunție
- AFI: /dis'kre.ʦi.e/
Substantiv
Declinarea substantivului discreție | ||
f. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | discreție | invariabil |
Articulat | discreția | invariabil |
Genitiv-Dativ | discreției | invariabil |
Vocativ | discreție | invariabil |
- calitatea de a păstra o taină încredințată.
- rezervă în atitudine, reținere în vorbe și în fapte.
- (fig.) calitatea de a nu atrage atenția, de a nu șoca (prin aspect).
Locuțiuni
- (fam.) La discreție = cât poftești, cât vrei, fără nici o restricție, din belșug.
- A fi (sau a ajunge, a rămâne, a pune, a lăsa) la discreția cuiva = a fi (sau a ajunge etc.) la bunul plac, la dispoziția cuiva, supus puterii abuzive, capriciilor cuiva.
Expresii
- A păstra discreția = a nu răspândi o știre, a nu divulga un secret încredințat
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online