doborî

română

Confer a oborî.

(v.tranz.) a da jos, a culca, a răsturna, a dărâma (la pământ).
(v.tranz.) a face să se desprindă și să cadă din locul unde este fixat, atârnat, agățat.
(v.tranz.) a face să cadă o ființă sau un obiect care zboară sau plutește în aer.
(v.tranz.) a înfrânge, a supune, a distruge, a răpune pe cineva.
(v.tranz.) (fig.) a nimici, a desființa, a stârpi, a lichida o stare de lucruri, o situație etc.
(v.tranz.) (fig.) a birui, a copleși.
L-a doborât suferința.
(v.tranz.) (sport) a depăși cel mai bun rezultat anterior, a bate recordul existent.