inerție
Aspect
Etimologie
Din franceză inertie < latină inertia.
Pronunție
- AFI: /i.ner'ʦi.e/
Substantiv
Declinarea substantivului inerție | ||
f. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | inerție | inerții |
Articulat | inerția | inerțiile |
Genitiv-Dativ | inerției | inerțiilor |
Vocativ | inerție | inerțiilor |
- (fiz.) proprietate a corpurilor de a-și păstra starea de repaus sau de mișcare în care se află atât timp cât nu sunt supuse acțiunii unei forțe exterioare.
- proprietate a unui sistem fizico-chimic sau tehnic de a reacționa slab sau cu întârziere la acțiunea factorilor externi.
- (fig.) tendința unei persoane sau a unei colectivități de a rămâne în repaus, în inactivitate; lipsă de energie, indolență, apatie.
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online