lege

Vezi și : Lege, lège, legë, legę, -lege

Acest articol are nevoie de ajutorul dumneavoastră! Puteți contribui la dezvoltarea și îmbunătățirea lui apăsând butonul „modifică pagina” și rezolvând următoarele probleme: Dezvoltare în alte limbi

română

Etimologie

Din latină lex, legis.

Pronunție

• AFI: /ˈle.ʤe/

Substantiv

Declinarea substantivului lege
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	lege	legi
Articulat	legea	legile
Genitiv-Dativ	legii	legilor
Vocativ	lege	legilor

1. categorie filozofică ce exprimă raporturi esențiale, necesare, generale, relativ stabile și repetabile între laturile interne ale aceluiași obiect sau fenomen, între obiecte sau fenomene diferite sau între stadiile succesive ale unui anumit proces.
2. modificare cu caracter regulat care intervine într-un fenomen, într-un proces etc., exprimând esența lui.
3. normă cu caracter obligatoriu, stabilită și apărată de puterea de stat.
4. (pop.) proces, judecată.
5. legalitate, constituționalitate.
6. religie, credință.
7. datină, obicei.

Cuvinte derivate

• fărădelege
• legic
• legitate
• legiui
• relege

Cuvinte compuse

• lege nescrisă
• omul legii
• om de lege

Locuțiuni

• (loc.adj.) Fără (de) lege = păcătos; mișel.
• (loc.adv.) După lege = just, legal.
• În lege = de-a binelea, cu totul; strașnic.

Expresii

• Vorba (sau cuvântul cuiva) e lege = vorba lui se respectă cu strictețe
• Cum e legea = cum se cuvine, cum se cade
• (Nu) e lege = (nu) este neapărat așa
• În numele legii, = formulă întrebuințată atunci când se invocă autoritatea legală
• În baza legii = în conformitate cu prevederile legale
• Pe legea mea! = zău! pe conștiința mea!
• În legea cuiva = în felul cuiva, cum se pricepe cineva

Traduceri

Traduceri

Etimologie

Din lega.

Verb

1. forma de persoana a III-a singular la conjunctiv prezent pentru lega.
2. forma de persoana a III-a plural la conjunctiv prezent pentru lega.

Referințe

• DEX '98 via DEX online