mândru
română
Etimologie
Din slavă mondru („înțelept”).
Pronunție
- AFI: /'mɨn.dru/
Adjectiv
| Declinarea adjectivului mândru | ||
| Singular | Plural | |
| Masculin | mândru | mândri |
| Feminin | mândră | mândre |
| Neutru | mândru | mândre |
- care are un sentiment de demnitate și onoare; demn.
- care are o părere exagerată despre calitățile sale; plin de sine; încrezut; îngâmfat; înfumurat; orgolios; fudul; falnic; semeț; măreț.
- care este cuprins de un sentiment de satisfacție (ca urmare a unui succes, a unei reușite sau a unei victorii).
- care inspiră admirație; plin de semeție.
Traduceri
Traduceri