nălucă

română

Etimologie

Din a năluci (derivat regresiv).

Pronunție

• AFI: /nə'lu.kə/

Substantiv

Declinarea substantivului nălucă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	nălucă	năluci
Articulat	năluca	nălucile
Genitiv-Dativ	nălucii	nălucilor
Vocativ	nălucă	nălucilor

1. ființă fantastică, imaginară; arătare, fantomă, vedenie, nălucire; (spec.) strigoi.
2. (adverbial, pe lângă verbe de mișcare) foarte repede.
3. imagine fugară și înșelătoare, închipuire deșartă; iluzie, himeră, năluceală.
4. imitație de peștișor, făcută din lemn sau din metal sclipitor, pe care o folosesc pescarii drept nadă artificială pentru peștii răpitori; (p.gener.) momeală, nadă.

Expresii

• (reg.) A-și face nălucă = a) a se speria, a se înspăimânta; b) a se amăgi, a se înșela; c) a i se părea că vede sau că aude ceva

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• canula

Referințe

• DEX '98 via DEX online