nerv
Aspect
![]() |
Etimologie
Pronunție
- AFI: /nerv/
Substantiv
Declinarea substantivului nerv | ||
m. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | nerv | nervi |
Articulat | nervul | nervii |
Genitiv-Dativ | nervului | nervilor |
Vocativ | nervule | nervilor |
- (anat.) organ de transmisiune a impulsului nervos, care unește sistemul nervos central cu periferia organismului (piele, organe de simț, mușchi, glande etc.) și care este format din mănunchiuri de fibre reprezentând prelungirile neuronului înconjurate de o teacă constituită din mielină.
- Nervul optic.
- (la pl.; rar) (stare de) surescitare, enervare, nervozitate.
- (bot.; rar) nervură.
- (fig.) (la sg.) putere, vigoare; energie; ritm susținut.
Sinonime
Cuvinte compuse
Cuvinte apropiate
Expresii
- A avea (sau a fi în) nervi = a fi irascibil, iritabil, predispus la ceartă, nervos
- A-l apuca nervii = a avea o criză nervoasă, un acces de nervi
- A avea nervii slabi = a fi ușor iritabil sau impresionabil
- Războiul nervilor = stare de tensiune extremă între adversari
Traduceri
organ anatomic de transmitere a impulsurilor
|
|
nervură
|
Referințe
- DEX '98 via DEX online