nerv
Aspect
Etimologie
Din latină nervus. Confer italiană nervo.
Pronunție
- AFI: /nerv/
Substantiv
Declinarea substantivului nerv | ||
m. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | nerv | nervi |
Articulat | nervul | nervii |
Genitiv-Dativ | nervului | nervilor |
Vocativ | nervule | nervilor |
- (anat.) organ de transmisiune a impulsului nervos, care unește sistemul nervos central cu periferia organismului (piele, organe de simț, mușchi, glande etc.) și care este format din mănunchiuri de fibre reprezentând prelungirile neuronului înconjurate de o teacă constituită din mielină.
- Nervul optic.
- (la pl.; rar) (stare de) surescitare, enervare, nervozitate.
- (bot.; rar) nervură.
- (fig.) (la sg.) putere, vigoare; energie; ritm susținut.
Sinonime
Cuvinte compuse
- boală de nervi
- bolnav de nervi
- nerv aferent
- nerv amielinic
- nerv cardioaccelerator
- nerv cardioinhibitor
- nerv cranian
- nerv mielinic
- nerv mixt
- nerv rahidian
- nerv vasomotor
- nerv vegetativ
- nervi acustici
- nervi adrenergici
- nervi aferenți
- nervul lui Hering
- nervul lui Ludwig
Cuvinte apropiate
cuvinte apropiate
Expresii
- A avea (sau a fi în) nervi = a fi irascibil, iritabil, predispus la ceartă, nervos
- A-l apuca nervii = a avea o criză nervoasă, un acces de nervi
- A avea nervii slabi = a fi ușor iritabil sau impresionabil
- Războiul nervilor = stare de tensiune extremă între adversari
Traduceri
organ anatomic de transmitere a impulsurilor
|
|
nervură
|
Referințe
- DEX '98 via DEX online