nerv

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare
Wikipedia
Wikipedia are un articol despre
nerv

română

Etimologie

Din latină nervus, italiană nervo.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv


Declinarea substantivului
nerv
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ nerv nervi
Articulat nervul nervii
Dativ-Genitiv nervului nervilor
Vocativ nervule nervilor
  1. organ de transmisiune a impulsului nervos, care unește sistemul nervos central cu periferia organismului (piele, organe de simț, mușchi, glande etc.) și care este format din mănunchiuri de fibre reprezentând prelungirile neuronului înconjurate de o teacă constituită din mielină.
  2. (la pl.; rar) (stare de) surescitare, enervare, nervozitate.
  3. (bot.; rar) nervură.
  4. (fig.) (la sg.) putere, vigoare; energie; ritm susținut.

Cuvinte compuse

Expresii

  • A avea (sau a fi în) nervi = a fi irascibil, iritabil, predispus la ceartă, nervos
  • A-l apuca nervii = a avea o criză nervoasă, un acces de nervi
  • A avea nervii slabi = a fi ușor iritabil sau impresionabil


Traduceri

Referințe