pianeta
Aspect
(italiano)
Etimologie
Din latină târzie planēta („mantie de călătorie” sau „de ploaie”).
Pronunție
- AFI: /pjaˈneta/
Substantiv
pianeta f., pianete pl.
Vezi și
Variante
- (înv.) pianeto
Etimologie
Din latină planēta < greacă antică πλανήτης (planítis).
Substantiv
pianeta m., pianeti pl.
- (astron.) planetă
- (lit.; fig.) persoană care întotdeauna urmează pe altcineva într-o poziție de subordonare
- (lit.) stea, astru
- (lit.; fig.) stea, vedetă
- (lit.; fig.) destin, soartă, viitor
- (astrol.) planetă
- (fig.) lume, sferă
- Il pianeta dello sport.