pianeta
italiană
(italiano)
Etimologie
Din latină târzie planēta („mantie de călătorie” sau „de ploaie”).
Pronunție
- AFI: /pjaˈneta/
Substantiv
pianeta f., pianete pl.
- (în Biserica Catolică; bis.) fel de casulă; (spec.) patrafir
- Nella liturgia cattolica, la pianeta oggi è stata sostituita dalla casula.
Vezi și
Variante
- (înv.) pianeto
Etimologie
Din latină planēta < greacă antică πλανήτης (planítis).
Substantiv
pianeta m., pianeti pl.
- (astron.) planetă
- (lit.; fig.) persoană care întotdeauna urmează pe altcineva într-o poziție de subordonare
- (lit.) stea, astru
- (lit.; fig.) stea, vedetă
- (lit.; fig.) destin, soartă, viitor
- (astrol.) planetă
- (fig.) lume, sferă
- Il pianeta dello sport.
Sinonime
- 1: (astron.) corpo celeste, astro, satellite, asteroide
- 3: (astron.) astro, stella
- 4: (fig.) stella
- 5: destino, sorte
- 7: mondo