Sari la conținut

pronunța

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din latină pronuntiare, franceză prononcer.

Pronunție

  • AFI: /pro.nun'ʦa/


Verb


Conjugarea verbului
pronunța
Infinitiv a pronunța
Indicativ prezent
pers. 1 sg. 		pronunț
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg. 		să pronunțe
Participiu pronunțat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a emite, a rosti sunete, silabe, cuvinte, propoziții, fraze; a articula.
  2. (v.tranz.) a ține un discurs, o cuvântare etc.
  3. (v.tranz.) a da o hotărâre, o sentință judecătorească; a declara ceva în virtutea autorității cu care este învestit.
  4. (v.refl.) a-și spune părerea, a-și da avizul; a lua atitudine.

Cuvinte derivate


Traduceri

Traduceri

Referințe

Adus de la „https://ro.wiktionary.org/w/index.php?title=pronunța&oldid=897515”