ragilă
română
Variante
Etimologie
Din germană Raffel.
Pronunție
- AFI: /'ra.ʤi.lə/
Substantiv
| Declinarea substantivului ragilă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | ragilă | ragile |
| Articulat | ragila | ragilele |
| Genitiv-Dativ | ragilei | ragilelor |
| Vocativ | ragilă | ragilelor |
- instrument format dintr-o scândură în care sunt înfipți dinți de fier și prin care se trage cânepa sau inul melițat, ca să se aleagă partea cea mai fină.
- zgardă cu țepi de fier care se pune la gâtul câinilor ciobănești spre a-i apăra de mușcătura lupului.
- curea sau scândurică cu câteva cuie, care se fixează la botul vițeilor ca să nu poată suge.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online