samar

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din slavă (veche) *samarŭ („încărcătură”), prin bulgară, sârbo-croată samar.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv


Declinarea substantivului
samar
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ samar samare
Articulat samarul samarele
Dativ-Genitiv samarului samarelor
Vocativ - -
  1. șa mare de povară, fără scări, care se pune pe măgari și pe catâri: (p.ext.) încărcătură care se așază pe spatele unui animal de povară.
  2. bucată de scândură având pe una din fețe o mică platformă, care servește la transportarea cărămizilor pe schele.
  3. laț de sprijin pe care se așază căpriorii acoperișului unei case.


Traduceri

Referințe





cașubiană

(kaszëbsczi)

Etimologie

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

samar

  1. samariu (element chimic)





poloneză

(polski)

Etimologie

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

samar

  1. samariu (element chimic)

Referințe