sinteză

română

Etimologie

Din franceză synthèse.

Pronunție

• AFI: /sin'te.zə/

Substantiv

Declinarea substantivului sinteză
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	sinteză	sinteze
Articulat	sinteza	sintezele
Genitiv-Dativ	sintezei	sintezelor
Vocativ	sinteză	sintezelor

1. metodă științifică de cercetare a fenomenelor, bazată pe trecerea de la particular la general, de la simplu la compus, pentru a se ajunge la generalizare; îmbinare a două sau a mai multor elemente care pot forma un tot.
2. (concr.) lucrare, operă care abordează datele esențiale ale unei probleme, ale unei discipline etc.
3. operație prin care se obține formarea unui compus chimic pornind de la elementele chimice componente sau de la compuși mai simpli.
4. (fiz.) combinare a culorilor rezultate din amestecul sau din suprapunerea a două sau mai multe culori.
5. recompunere a elementelor în care a fost descompusă imaginea transmisă la distanță.

Cuvinte derivate

• rahisinteză

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• satinez

Referințe

• DEX '98 via DEX online