soroc

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din slavă (veche) sŭrokŭ.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
soroc
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ soroc soroace
Articulat sorocul soroacele
Dativ-Genitiv sorocului soroacelor
Vocativ sorocule soroacelor
  1. (pop.) termen fixat pentru săvârșirea unei acțiuni sau pentru îndeplinirea unei obligații; interval de timp în cuprinsul sau la sfârșitul căruia se efectuează un lucru.
  2. dată la care se întâmplă ceva.
  3. epocă a anului când se coace și se strânge recolta; (concr.) recolta culeasă în această epocă.
  4. menstruație.
  5. dată, fixată în practica creștină, când se pomenesc morții; slujbă religioasă care se face cu acest prilej.
  6. (rar) margine, limită.
  7. loc determinat.
  8. rost, socoteală, orânduială.
  9. (reg.) ursită, soartă; prevestire.

Cuvinte derivate

Locuțiuni

  • (loc.adv.) (Pe) la soroace = din când în când; la zile mari.

Expresii

  • A sfinți sorocul = a respecta cu strictețe un termen de plată
  • A i se împlini (cuiva sau la ceva) sorocul = a ajunge la sfârșitul existenței, a înceta să mai existe; p.ext. a muri


Traduceri

Anagrame

Referințe