turiță
Aspect
Etimologie
Pronunție
- AFI: /tu'ri.ʦə/
Substantiv
| Declinarea substantivului turiță | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | turiță | turițe |
| Articulat | turița | turițele |
| Genitiv-Dativ | turiței | turițelor |
| Vocativ | turiță | turițelor |
- (bot.) (Galium aparine) plantă erbacee cu tulpina în patru muchii, cu flori albe sau verzi și cu fructe acoperite cu peri curbați la vârf, care se agață de hainele oamenilor, de lâna oilor etc.
Sinonime
- (bot.) (reg.) asprișoară, cornățel, lipici, lipicioasă, scaimărunt
Cuvinte compuse
Vezi și
Traduceri
plantă; floare
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online