turiță

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search
Turiță

română

Etimologie

Din sârbocroată турица (turica). În legătură cu tor.

Pronunție

  • AFI: /tu'ri.ʦə/


Substantiv


Declinarea substantivului
turiță
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ turiță turițe
Articulat turița turițele
Genitiv-Dativ turiței turițelor
Vocativ turiță turițelor
  1. (bot.) (Galium aparine) plantă erbacee cu tulpina în patru muchii, cu flori albe sau verzi și cu fructe acoperite cu peri curbați la vârf, care se agață de hainele oamenilor, de lâna oilor etc.

Sinonime

Cuvinte compuse

Vezi și


Traduceri

Anagrame

Referințe