urât

română

Etimologie

Din a urî.

Pronunție

• AFI: /uˈrɨt/

Adjectiv

Declinarea adjectivului urât
	Singular	Plural
Masculin	urât	urâți
Feminin	urâtă	urâte
Neutru	urât	urâte

1. care are o înfățișare neplăcută, care este lipsit de frumusețe, de armonie: (p.ext.) pocit, hâd, hidos.
2. care displace, care trezește repulsie (morală); urâcios, nesuferit.
3. (despre comportare, fapte) contrar moralei, dreptății, bunei-cuviințe; necuviincios; imoral; reprobabil.
4. neplăcut; grav.
5. (despre timp) posomorât, ploios, friguros.

Cuvinte derivate

• urâțel
• urâțenie
• urâți

Traduceri

Traduceri

Adverb

1. într-un mod neplăcut, nepotrivit, imoral.

Expresii

• A se uita urât la cineva = a privi cu dușmănie pe cineva

Traduceri

Traduceri

Substantiv

Declinarea substantivului urât
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	urât	urâte
Articulat	urâtul	urâtele
Genitiv-Dativ	urâtului	urâtelor
Vocativ	urâtule	urâtelor

1. stare sufletească apăsătoare provocată de teamă, de singurătate, de lipsă de ocupație, de viață banală etc.; plictiseală; indispoziție.
2. dezgust, aversiune față de cineva sau de ceva.

Locuțiuni

• (loc.prep.) De urâtul cuiva (sau a ceva) = din cauza plictiselii sau aversiunii (provocate de cineva sau de ceva).

Expresii

• A-i fi (cuiva) urât = a) a se teme (în singurătate); b) a se plictisi
• A-și face de urât = a se distra, a-și alunga plictiseala
• A ține cuiva de urât = a sta în compania cuiva (pentru a nu se plictisi)

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online