vâna

română

Etimologie

Din latină venare (= venari).

Pronunție

• AFI: /vɨ'na/

Verb

Conjugarea verbului vâna
Infinitiv	a vâna
Indicativ prezent pers. 1 sg.	vânez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să vâneze
Participiu	vânat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a pândi, a urmări și a prinde sau ucide animale sau păsări sălbatice.

   A vânat iepuri.

2. a pescui (mai ales pești mari).
3. (fig.) a urmări un om pentru a-l prinde; a hăitui.
4. (fig.) (adesea peior.) a urmări cu aviditate, cu stăruință.
5. (fam.) a pune mâna pe...; a face rost.

Sinonime

• 1: prinde, (înv.) vânători
• 2: pescui

Cuvinte derivate

• vânare
• vânat
• vânătoare
• vânător
• vânători
• vânătorie
• vânăție

Traduceri

a ucide în mod premeditat

afrikaans: jaag (Afrikaans) albaneză: gjuaj (shqip) bosniacă: loviti (bosanski) catalană: caçar (català) cehă: lovit (čeština) chineză: 打猎 (dǎliè) (中文), 猎取 (lièqǔ) (中文) coreeană: 사냥하다 (sanyang-hada) (한국어), 잡다 (jabda, japda) (한국어) croată: loviti (hrvatski) daneză: jage (dansk) ebraică: לצוד (latsúd) (עברית) engleză: hunt (English) esperanto: ĉasi (Esperanto) estoniană: jahtima (eesti), küttima (eesti) finlandeză: metsästää (suomi), jahdata (suomi) franceză: chasser (français) friziană: jeie (Frysk) galiciană: cazar (galego) germană: jagen (Deutsch)

greacă: κυνηγώ (kynigó) (Ελληνικά) hindi: शिकार करना (šikār karnā) (हिन्दी) italiană: cacciare (italiano) japoneză: 狩る (日本語) maghiară: vadászik (magyar) norvegiană: jage (norsk) neerlandeză: jagen (Nederlands) papamiento: yag (Papiamentu) persană: شکار کردن (šekār kardan) (فارسی), صید کردن (said kardan) (فارسی) poloneză: polować (polski) portugheză: caçar (português) rusă: охотиться (oχótit’s’a) (русский) sârbă: ловити (loviti) (српски / srpski) slovenă: loviti (slovenščina) spaniolă: cazar (español) suedeză: jaga (svenska) turcă: avlamak (-ar) (Türkçe)

Referințe

• DEX online