înfunda

română

Din latină infundare sau în + fund.

Conjugarea verbului înfunda
Infinitiv	a înfunda
Indicativ prezent pers. 1 sg.	înfund
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să înfunde
Participiu	înfundat
Conjugare	I

(v.tranz.) a pune fund la un butoi, la o putină etc.
(v.tranz.) a astupa complet un orificiu, o deschizătură.
(v.tranz.) (fig.) a înăbuși un sunet, un zgomot.
(v.refl.) (despre drumuri, suprafețe etc.) a se închide, a se sfârși.
(v.refl.) (despre conducte, șanțuri etc.) a se astupa.
A înfunda un șanț.
(v.tranz.) a vârî, a îndesa (undeva la fund, în adâncime).
(v.tranz.) a umple bine.
(v.tranz.) a Îndesa pe cap pălăria sau căciula.
(v.refl.) a se duce, a intra, a se ascunde într-un loc unde nu poate fi ușor descoperit.
(v.tranz.) (fig.) a pune pe cineva într-o situație grea, fără ieșire.
(v.refl. tranz.) a (se) adânci, a (se) cufunda.
(v.refl.) a intra într-un loc care este (sau pare a fi) fără capăt, fără ieșire.

A-i înfunda (cuiva) gura = a obliga (pe cineva) să tacă
(fam.) A i se înfunda (cuiva) = a ajunge într-o situație fără ieșire, a nu-i mai merge; a o păți
A înfunda ocna (sau temnița, pușcăria) = a fi condamnat la ani grei de închisoare