întârzia
română
Etimologie
Pronunție
- AFI: /ɨn.tɨr.zi'a/
Verb
| Conjugarea verbului întârzia | |
| Infinitiv | a întârzia |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
întârzii |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să întârzie |
| Participiu | întârziat |
| Conjugare | I |
- (v.intranz.) a veni, a sosi (undeva) după timpul la care era așteptat sau la care era necesar.
- A întârziat mai mult la băutură.
- a face ceva după termenul obișnuit sau fixat; a apărea, a se ivi după timpul prevăzut.
- (v.tranz.) a împiedica pe cineva să săvârșească la timp o acțiune, a face ca ceva să nu se îndeplinească în termen.
- A mai întârziat soluționarea problemei.
- a rămâne, a zăbovi (undeva) mai mult decât este necesar sau prevăzut.
- Să nu întârzii mult acolo!
Sinonime
- 1: zăbovi, (pop.) pregeta, (înv. și reg.) pesti, (reg.) băciui, îngădui, (fig.) se încurca
- 2: amâna
- 3: lungi, tărăgăna, tergiversa, trena, (înv.) prelungi
- 4: sta, zăbovi
Cuvinte derivate
Cuvinte apropiate
Traduceri
a sosi mai târziu de timpul stabilit
|