canon

De la Wikționar, dicționarul liber
Wikipedia
Wikipedia
Wikipedia are un articol despre
canon

română

Etimologie

Din neogreacă ϰανών (kanón) sau franceză canon, confer germană Kanon.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
canon
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ canon canoane
Articulat canonul canoanele
Genitiv-Dativ canonului canoanelor
Vocativ canonule canoanelor
  1. regulă, dogmă bisericească; tipici.
  2. normă, regulă de conduită.
  3. listă de texte sacre care se bucură de autoritate deplină în cadrul unei religii.
  4. pedeapsă dată de biserică la călcarea unui canon.
  5. (fig.) suferință, chin.
  6. nume dat cărților Vechiului și Noului Testament.
  7. regulă care face parte dintr-un ansamblu de procedee artistice specifice unei epoci; (p.ext.) regulă rigidă, formalistă.
  8. compoziție muzicală în care două sau mai multe voci, intrând succesiv, execută împreună aceeași melodie.
  9. cântare bisericească; (p.ext.) cântec; glas.
  10. literă de tipar, având corpul de 36 de puncte tipografice, cu care se tipăreau în trecut cărțile canonice.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe