frumos

română

Etimologie

Din latină formōsus.

Pronunție

• AFI: /fru'mos/

Adjectiv

Declinarea adjectivului frumos
	Singular	Plural
Masculin	frumos	frumoși
Feminin	frumoasă	frumoase
Neutru	frumos	frumoase

1. (adesea substantivat; despre ființe și părți ale lor, despre lucruri din natură, obiecte, opere de artă etc.) care place pentru armonia liniilor, mișcărilor, culorilor etc.; care are valoare estetică.

   Un flăcău frumos.

2. care place, care trezește admirația din punct de vedere moral.

   O casă frumoasă.

3. (despre timp) senin, calm (din punctul de vedere al stării atmosferice).

   Timp frumos.

   O zi frumoasă.

4. (despre lucruri sau fapte) important, considerabil, remarcabil.

Sinonime

• 1: estetic, arătos, chipeș, (pop.) chipos, fălos, mândru, ochios, (înv. și reg.) vederos, (reg.) marghiol, tâmbuș, (Transilv.) hireș, (prin vestul Transilv.) mușat, (Transilv.) nialcoș, (înv.) ghizdav, iscusit, (fam.) gigea, (arg.) mișto
• 2: arătos, aspectuos, falnic, impozant, (pop.) mândru
• 3: bun, favorabil, plăcut, prielnic, însorit, senin, (rar) soros, (pop.) sorit

Antonime

• urât, hidos, nearătos, oribil, ridicol, slut, urâcios, hâd, neplăcut

Cuvinte derivate

• frumusețe
• frumușel
• înfrumuseța, înfrumoșa
• înfrumusețare
• înfrumusețat

Cuvinte compuse

• Arte frumoase = pictură, sculptură, gravură (în trecut și arhitectură, poezie, muzică, dans).

Expresii

• A lua (pe cineva) cu frumosul = a trata cu menajamente

Traduceri

care este plin de armonie; cu valoare estetică

afrikaans: mooi (Afrikaans) albaneză: i bukur (shqip) m., e bukur (shqip) f. arabă: جميل (العربية) (jamīl) armeană: գեղեցիկ (Հայերեն) (geghetsig) aromână: mushat (Armãneashce) bretonă: brav (brezhoneg), kaer (brezhoneg) bulgară: красив (български) (krasiv), прекрасен (български) (prekrasen) catalană: bell (català), formós (català) cehă: krásný (česky), hezký (česky) chineză: 漂亮 (中文) (piàoliàng), 美 (中文) (měi) daneză: smuk (dansk), skøn (dansk) ebraică: יפה (עברית) (yafe) m.,יפה (עברית) (yafa) f. engleză: beautiful (English) esperanto: bela (Esperanto) estoniană: kaunis ilus (eesti) faroeză: vakur (føroyskt) m., vøkur (føroyskt) f., vakurt (føroyskt) n. finlandeză: kaunis (suomi) franceză: beau (français) m., belle (français) f. friziană: moai (Frysk), kreas (Frysk) galiciană: bonito (galego) m. germană: schön (Deutsch) greacă: ωραίος (Ελληνικά) (oraíos) m., όμορφος (Ελληνικά) (ómorfos) m. hindi: ख़ूबसूरत (हिन्दी) (khūbsūrat), सुन्दर (हिन्दी) (sundar) idiș: שיין (ייִדיש) (szejn) indoneziană: indah (Bahasa Indonesia), cantik (Bahasa Indonesia), ayu (Bahasa Indonesia), molek (Bahasa Indonesia), cakep (Bahasa Indonesia)

islandeză: fallegur (íslenska), fagur (íslenska) italiană: bello (italiano) japoneză: 美しい (日本語) (うつくしい, utsukushii), 綺麗 (日本語) (きれい, kirei), 素敵 (日本語) (すてき, suteki) latină: pulcher (Latina), formosus (Latina) m., bellus (Latina) m. maghiară: gyönyörű (magyar) malteză: sabih (Malti) norvegiană: vakker (norsk bokmål), skjønn (norsk bokmål) neerlandeză: mooi (Nederlands) occitană: polit (occitan) m., polida (occitan) f., bèl (occitan) m., bèla (occitan) f. papamiento: bunita (Papiamentu), kiut (Papiamentu) persană: زیبا (فارسی) (ziba), ﻗﺷﻧﮕﮦ (فارسی) (ghashangeh) poloneză: piękny (polski) m., piękna (polski) f., piękne (polski) n. portugheză: belo (português) m., bela (português) f., bonito (português) m., bonita (português) f. rusă: красивый (русский), прекрасный (русский) scoțiană: àlainn (Scots), bòidheach (Scots), brèagha (Scots), fèilleil (Scots), grinn (Scots), maiseach (Scots), rìomhach (Scots), sgèimheach (Scots) slovacă: krásny (slovenčina) m., krásna (slovenčina) f., krásne (slovenčina) n. slovenă: lepo (slovenščina) spaniolă: hermoso (español), bello (español), lindo (español) suedeză: vacker (svenska), skön (svenska), fin (svenska) swahili: zuri (Kiswahili) turcă: güzel (Türkçe) vietnameză: đẹp (Tiếng Việt), đẹp đẽ (Tiếng Việt)

Adverb

1. în mod plăcut, armonios, estetic.
2. potrivit, bine; așa cum se cuvine.

Expresii

• A sta (sau a ședea) frumos = (despre obiecte de îmbrăcăminte) a i se potrivi (cuiva), a-i veni bine; (despre purtări) a fi așa cum trebuie, cum se cere
• A face frumos = (despre câini) a sta sluj
• A fi frumos (din partea cuiva) = a se cuveni, a fi cuviincios; a fi lăudabil

Substantiv

Declinarea substantivului frumos
n./f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	frumos	'
Articulat	'	'
Dativ-Genitiv	'	'
Vocativ	'	'

1. categorie fundamentală a esteticii prin care se reflectă însușirea omului de a simți emoție în fața operelor de artă, a fenomenelor și a obiectelor naturii etc. și care are ca izvor obiectiv dispoziția simetrică a părților obiectelor, îmbinarea specifică a culorilor, armonia sunetelor etc.
2. (substantivat, f. pl. art.) ielele.

Referințe

• DEX online