frumos

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din latină formōsus.

Pronunție

  • AFI: /fru'mos/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
frumos
Singular Plural
Masculin frumos frumoși
Feminin frumoasă frumoase
Neutru frumos frumoase
  1. (adesea substantivat; despre ființe și părți ale lor, despre lucruri din natură, obiecte, opere de artă etc.) care place pentru armonia liniilor, mișcărilor, culorilor etc.; care are valoare estetică.
    Un flăcău frumos.
  2. care place, care trezește admirația din punct de vedere moral.
    O casă frumoasă.
  3. (despre timp) senin, calm (din punctul de vedere al stării atmosferice).
    Timp frumos.
    O zi frumoasă.
  4. (despre lucruri sau fapte) important, considerabil, remarcabil.

Sinonime

Antonime

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Expresii

  • A lua (pe cineva) cu frumosul = a trata cu menajamente


Traduceri


Adverb

  1. în mod plăcut, armonios, estetic.
  2. potrivit, bine; așa cum se cuvine.

Expresii

  • A sta (sau a ședea) frumos = (despre obiecte de îmbrăcăminte) a i se potrivi (cuiva), a-i veni bine; (despre purtări) a fi așa cum trebuie, cum se cere
  • A face frumos = (despre câini) a sta sluj
  • A fi frumos (din partea cuiva) = a se cuveni, a fi cuviincios; a fi lăudabil


Substantiv


Declinarea substantivului
frumos
n./f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ frumos '
Articulat ' '
Dativ-Genitiv ' '
Vocativ ' '
  1. categorie fundamentală a esteticii prin care se reflectă însușirea omului de a simți emoție în fața operelor de artă, a fenomenelor și a obiectelor naturii etc. și care are ca izvor obiectiv dispoziția simetrică a părților obiectelor, îmbinarea specifică a culorilor, armonia sunetelor etc.
  2. (substantivat, f. pl. art.) ielele.

Referințe