încânta
Aspect
Etimologie
Din în + cânta (după franceză enchanter).
Pronunție
- AFI: /ɨn.kɨn'ta/
Verb
Conjugarea verbului (se) încânta | |
Infinitiv | a (se) încânta |
Indicativ prezent pers. 1 sg. |
(mă) încânt |
Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să (se) încânte |
Participiu | încântat |
Conjugare | I |
- (v.tranz.) a produce o stare de bucurie, de mulțumire, de entuziasm, de satisfacție; a fermeca, a fascina, a vrăji.
- Spectacolul l-a încântat.
- (v.ranz. și refl.) a (se) amăgi, a (se) înșela, a (se) păcăli.
Sinonime
- 1: atrage, bucura, captiva, cuceri, delecta, desfăta, fascina, fermeca, răpi, seduce, subjuga, vrăji, (fig.) hipnotiza, magnetiza
- 2: înșela
Cuvinte derivate
Cuvinte apropiate
Traduceri
a face să fie cuprins de uimire și admirație