știrbi

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din știrb.

Pronunție

  • AFI: /ʃtir'bi/


Verb


Conjugarea verbului
știrbi
Infinitiv a știrbi
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
știrbesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să știrbească
Participiu știrbit
Conjugare IV
  1. (v.intranz.) a-și pierde dinții, a deveni știrb.
  2. (v.refl.) (despre vase de gospodărie și alte obiecte) a pierde o părticică din margine; a se ciobi; (despre instrumente de tăiat) a avea lipsă o părticică (sau mai multe) din muchia tăișului; a se toci; (p.ext.) a se ciunti.
    Am știrbit o farfurie.
  3. (v.tranz.) (fig.) a diminua valoarea, prestigiul cuiva; a nesocoti, a încălca (o lege, un drept etc.); a aduce prejudicii cuiva.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe