toci

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search
Wikipedia
Wikipedia are un articol despre
toci

română

Etimologie

Din slavă (veche) točiti.

Pronunție


Verb


Conjugarea verbului
toci
Infinitiv a toci
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
tocesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să tocească
Participiu tocit
Conjugare IV
  1. (v.tranz. și refl.) a face sau a deveni mai puțin ascuțit, mai puțin tăios; a (se) roade, a (se) uza prin întrebuințare, prin frecare, prin lovire etc.
  2. (v.tranz.) (fig.) a uza, a slei răbdarea, puterea etc. cuiva.
  3. (v.tranz.) a ascuți un obiect la tocilă.
  4. (v.tranz.) (fig.) a-și însuși mecanic lecțiile, învățându-le pe dinafară; (cu sens atenuat) a insista îndelung în învățarea unei lecții, unei materii etc.

Cuvinte derivate


Traduceri

Etimologie

Etimologie necunoscută.

Substantiv


Declinarea substantivului
toci
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ toci invariabil
Articulat tociul invariabil
Dativ-Genitiv tociului invariabil
Vocativ tociule invariabil
  1. numele unui joc de cărți.
  2. cuvânt care marchează o greșeală în acest joc.


Traduceri

Anagrame

Referințe