Fălticeni
română
Etimologie
Prima atestare scrisă este din 15 martie 1490, când vistiernicul Isac a cumpărat satul Fulticenii de pe Șomuz de la Neacșa, fiica lui Hanea, cu 200 de zloți țărănești, iar cea de a doua, din 12 martie 1554, când Alexandru Lăpușneanu a dăruit moșia cu același nume Mănăstirii Moldovița.
Ca oraș, el a luat ființă, după însemnările dascălululi Vasile de pe Cazania de la biserica Fălticenii-Vechi, în 1779, iar după Condica visteriei nr. 23 pe anul 1824, în 1772. Despre orașul Fălticeni se spune în "Marele Dicționar Geografic al României" că este întemeiat de Ioniță Bașotă în anul 1780, prin hrisovul domnitorului Constantin Moruzi, din 8 august, și că îndată după întemeiere, târgul Șoldănești, adică Fălticenii de astăzi, s-a populat cu locuitori din satul Baia; refugiați aici în urma unei mari inundații a râului Moldova (nu există însă nici o atestare documentară în acest sens).
Pronunție
- AFI: /fəl.ti'ʧenʲ/
Nume propriu
| Declinarea substantivului Fălticeni | ||
| ' | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | Fălticeni | invariabil |
| Articulat | Fălticeni | invariabil |
| Genitiv-Dativ | Fălticeniului | invariabil |
| Vocativ | - | invariabil |
Cuvinte apropiate