grupă

română

Etimologie

Din franceză groupe.

Pronunție

• AFI: /'gru.pə/

Substantiv

Declinarea substantivului grupă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	grupă	grupe
Articulat	grupa	grupele
Genitiv-Dativ	grupei	grupelor
Vocativ	grupă	grupelor

1. colectiv restrâns de oameni, subordonat unei forme organizatorice mai largi.
2. unitate administrativă dintr-o întreprindere sau dintr-o instituție, bazată pe specializare, pe diviziunea muncii.
3. cea mai mică subunitate militară de instrucție și de luptă.
4. (rar) grup.
5. subdiviziune (în științe) care cuprinde elemente cu trăsături comune.
6. (spec.) fiecare dintre subîmpărțirile care rezultă din așezarea elementelor chimice în sistemul periodic, grupând elementele cu proprietăți înrudite.

Cuvinte derivate

• subgrupă

Cuvinte compuse

• grupă sangvină

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• purga

Referințe

• DEX '98 via DEX online