conteni
Aspect
Etimologie
Origine obscură. Din latină contĭnĕre se potrivește semantic; iar rezultatul con- > cun, în loc de cu-, deși nu pare normal, nu este imposibil (confer cumpăt, cumplit față de cuprinde); însă păstrarea lui t (confer ținea) este mai greu de explicat.
Totuși, acest etimon a fost admis de Candrea. Cihac, II, 651, pleacă de la neogreacă ϰονταίνω (kontaíno, „a apropia, a scurta”); după Pușcariu, Dscor, I, 226-30 și DAR, este vorba de latină cunctināre, în loc de cunctāri („a zăbovi, a șovăi”). S-ar putea admite o contaminare cu *contĕnuāre, în loc de tĕnuāre, („a reduce, a diminua”). Cuvântul apare din primele texte din sec. XVI.
Pronunție
- AFI: /kon.te'ni/
Verb
Conjugarea verbului conteni | |
Infinitiv | a conteni |
Indicativ prezent pers. 1 sg. |
contenesc |
Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să contenească |
Participiu | contenit |
Conjugare | IV |
- (v.intranz.) (despre procese, fenomene etc.) a-și opri desfășurarea.
- Ninsoarea contenește.
- (v.tranz.) (acțiuni) a face să nu se mai producă.
Sinonime
Cuvinte derivate
Cuvinte apropiate
Traduceri
a înceta