convinge
Aspect
Etimologie
Din latină convincere (după învinge).
Pronunție
- AFI: /kon'vin.ʤe/
Verb
Conjugarea verbului (se) convinge | |
Infinitiv | a (se) convinge |
Indicativ prezent pers. 1 sg. |
(mă) conving |
Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să (se) convingă |
Participiu | convins |
Conjugare | III |
- (v.tranz.) a face pe cineva să adopte o părere pe bază de dovezi și argumente, a-l face să recunoască ceva ca adevărat.
- L-a convins să vină.
- (v.refl.) a-și da seama, a recunoaște că ceva este într-un anumit fel, a se încredința de ceva.
- S-a convins de însemnătatea sfatului primit.
Sinonime
- 1: decide, determina, face, hotărî, îndupleca, (înv.) îndemna, pleca
- 2: se încredința, (fig.) se pătrunde
Cuvinte derivate
Traduceri
a determina
|