matricolă
română
Etimologie
Din matricol.
Pronunție
- AFI: /ma'tri.ko.lə/
Substantiv
| Declinarea substantivului matricolă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | matricolă | matricole |
| Articulat | matricola | matricolele |
| Genitiv-Dativ | matricolei | matricolelor |
| Vocativ | matricolo | matricolelor |
- registru în care se înscriu, într-o instituție, numele persoanelor a căror evidență este necesară; (în special) registru folosit în școli, în care se înscriu numele, datele personale și situația școlară a elevilor.
- număr de ordine sub care sunt înscriși soldații în registrul unui regiment.
- (ieșit din uz) bucată dreptunghiulară de pânză sau de stofă pe care se indica școala la care învăța un elev (și numărul sub care era înscris aici) și pe care acesta o purta prinsă pe braț sau pe piept.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online