obstrucție

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din franceză obstruction < latină obstructio.

Pronunție

  • AFI: /ob'struk.ʦi.e/


Substantiv


Declinarea substantivului
obstrucție
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ obstrucție obstrucții
Articulat obstrucția obstrucțiile
Genitiv-Dativ obstrucției obstrucțiilor
Vocativ obstrucție obstrucțiilor
  1. (med.) astupare a lumenului unui organ tubular (trahee, bronhie, intestin, ureter etc.) ca urmare a unui proces, a unui obstacol situat în interiorul organului sau a unei compresiuni exagerate exercitate din afară; ocluzie, obliterare, obliterație.
  2. tactică folosită în unele parlamente pentru a împiedica, prin prelungirea artificială a discuțiilor, desfășurarea unei dezbateri, a unei acțiuni, a unui proces sau luarea unei hotărâri; (p.ext.) opoziție înverșunată.
  3. act nereglementar comis în unele discipline sportive (fotbal, handbal etc.), prin care un apărător încearcăîmpiedice pe atacantul adversajungă mingea, fără ca el însușiîncerce sa o joace.
  4. acțiune nereglementară prin care un boxer încearcă să-și împiedice adversarullovească.

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse


Traduceri

Referințe