oră
 Vezi și : Ora, ora, orà, óra, öra
|
Variante
Etimologie
Din latină hōra. Confer italiană ora.
Pronunție
- AFI: /'o.rə/
Substantiv
| Declinarea substantivului oră | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | oră | ore |
| Articulat | ora | orele |
| Genitiv-Dativ | orei | orelor |
| Vocativ | oră, oro | orelor |
- unitate de măsură a timpului, egală cu a douăzeci și patra parte dintr-o zi, cuprinzând 60 de minute sau 3600 de secunde.
- O oră are 60 de minute.
- moment indicat de fiecare dintre cele 24 de părți în care este împărțită o zi; (p.ext.) fiecare dintre cifrele înscrise pe cadranul unui ceasornic, care marchează aceste momente.
- Ora 10.
- distanță, spațiu care poate fi parcurs în timp de un ceas.
- Parisul se află la trei ore de zbor.
- durată de timp nedeterminată; timp, epocă; moment.
- timp fixat de mai înainte pentru realizarea unei acțiuni, timp dinainte hotărât când cineva poate fi primit undeva.
- lecție, curs.
- De ce ai lipsit de la oră?
- Oră de literatură.
Sinonime
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Cuvinte apropiate
Locuțiuni
- (loc. adv.) Pe oră = cât ține un ceas, în decurs de un ceas; la fiecare ceas.
- Cu ora = (angajat și plătit) după un tarif orar.
- Din oră în oră = la intervale regulate de un ceas.
- Oră de oră = mereu, întruna.
- (loc. adj.) De ultimă oră = foarte actual, nou de tot.
Expresii
- La ora actuală = în momentul de față, în prezent
- A lua (sau a da) ore de... = a lua (sau a da) lecții particulare de..., a lua (sau a da) meditații
- Ore de primire = timp din ziua de lucru a unei persoane oficiale rezervat primirii solicitanților
Vezi și
Traduceri
unitate de măsură
|
|