paralelă

română

Etimologie

Din paralel.

Pronunție

• AFI: /pa.ra'le.lə/

Substantiv

Declinarea substantivului paralelă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	paralelă	paralele
Articulat	paralela	paralelele
Genitiv-Dativ	paralelei	paralelelor
Vocativ	paralelo	paralelelor

1. comparare a două ființe, a două opere, fenomene etc. (pentru a stabili asemănările și deosebirile dintre ele); paralelism.
2. (lit.) variantă a portretului, care constă în prezentarea simultană a două personaje și în compararea lor în scopul stabilirii trăsăturilor specifice fiecărui personaj.
3. fiecare dintre cercurile imaginare care unesc punctele cu aceeași latitudine de pe suprafața Pământului și care rezultă din intersectarea suprafeței Pământului cu un plan paralel cu planul ecuatorial.
4. (la pl.) aparat de gimnastică format din două bare orizontale și paralele așezate (la înălțimi diferite sau identice) pe stâlpi verticali; (la sg.) fiecare dintre cele două bare ale acestui aparat.
5. (geom.) linie sau suprafață situată în toată întinderea ei la egală distanță de altă linie sau suprafață cu care nu se întretaie oricât de mult s-ar prelungi.

Locuțiuni

• (loc.vb.) A (se) pune în paralel) (cu...) = a se compara.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online
• MDN '07, p. 690