ruină

Vezi și : ruin, ruina

Ruinele la Ulpia Traiana Sarmizegetusa

română

Etimologie

Din franceză ruine sau direct din latină ruīna.

Pronunție

• AFI: /rui.nə/

Substantiv

Declinarea substantivului ruină
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	ruină	ruine/ruinuri
Articulat	ruina	ruinele/ruinurile
Genitiv-Dativ	ruinei	ruinelor/ruinurilor
Vocativ	'	'

1. (adesea fig.) ceea ce a rămas dintr-o construcție veche, dărâmată.

   O ruină de casă.

2. (fig.) rămășiță a trecutului.
3. (rar) faptul de a (se) ruina.
4. (fig.) pierderea averii sau a sănătății.
5. persoană distrusă din punct de vedere fizic și moral ca urmare a unei sănătăți precare sau unor necazuri.

Sinonime

• 1-2: dărăpănătură, dărâmătură, năruitură, paragină, prăbușitură, surpătură, (reg.) ruinătură, (înv.) risipă, risipitură, surpare
• 4: distrugere, dezastru

Cuvinte derivate

• ruina
• ruinare
• ruinat
• ruinător
• ruinătură
• ruiniform
• ruinos

Locuțiuni

• (loc. adj.) În ruină (sau ruine) = ruinat, dărăpănat.

Expresii

• Din spate regină, din față ruină = expresia este folosită pentru descrierea unei femei care se apropie de senectute, dar care are un corp bine conservat și, privită din spate, pare mai tânără decât este în realitate

Traduceri

dărâmătură

arabă: خراب (العربية) (kharaab) m. armeană: ավերակ (հայերեն) bulgară: руина (български) (ruina) f. cehă: zřícenina (čeština) f. chineză: 毀滅 (中文), 毁灭 (中文) (huǐmiè), 遺址 (中文), 遗址 (中文) (yízhǐ) coreeană: 붕괴 (한국어) (bunggeo) daneză: ruin (dansk) c. engleză: ruin (English) esperanto: ruino (Esperanto) estoniană: vare (eesti) finlandeză: raunio (suomi) franceză: ruine (français) f. germană: Ruine (Deutsch) f. greacă: ερείπιο (Ελληνικά) (ereípio) n. italiană: rovina (italiano) f. japoneză: 廃墟 (日本語) (はいきょ, haikyo), 遺跡 (日本語) (いせき, iseki) latină: ruina (Latina) f.

letonă: drupas (latviešu) maghiară: rom (magyar), roncs (magyar), omladék (magyar) neerlandeză: ruïne (Nederlands) f. norvegiană: ruin (norsk) f. papamiento: ruina (Papiamentu) poloneză: ruina (polski) f. portugheză: ruína (português) f. rusă: руина (русский) (ruína) f., развалина (русский) (razválina) f. sârbă: рушевина (српски / srpski) (ruševina) f. scoțiană: tobhta (Scots) f. siciliană: ruvina (sicilianu) f. slovacă: ruina (slovenčina) f., zrúcanina (slovenčina) f. spaniolă: ruina (español) f. suedeză: ruin (svenska) c. turcă: harabe (Türkçe); virane (Türkçe) ucraineană: руїна (українська) (ruina) f.

Etimologie

Din ruina.

Pronunție

• AFI: /ru.iˈnə/

Verb

1. forma de persoana a III-a singular la perfect simplu pentru ruina.

Referințe

• DEX online