spook

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

engleză

(English)

Etimologie

Din neerlandeză spook („fantomă”), care provine din neerlandeză medie spooc.

Înrudit cu germană Spuk, germană medie de jos spok, suedeză spok și norvegiană spjok.

Pronunție

  • AFI: /spuːk/


Substantiv

spook, pl. spooks

  1. (mitol.) fantomă, stafie
    The visit to the old cemetery brought scary visions of spooks and ghosts.
  2. (mitol.) apariție, fantasmă
    The building was haunted by a couple of spooks.
  3. (mitol.) spiriduș
  4. (spionaj) spion
  5. (p.ext.) sperietură, speriat, fior
    The big spider gave me a spook.
  6. (înv., peior.) persoană neagră

Sinonime

Cuvinte derivate


Verb


Conjugarea verbului
to spook
Infinitiv to spook
Prezent simplu
pers. 3 sg.
spooks
Trecut simplu spooked
Participiu trecut spooked
Participiu prezent spooking
  1. a speria
    The movement in the bushes spooked the deer and they ran.

Sinonime

Locuțiuni

Referințe





neerlandeză

(Nederlands)

Etimologie

Din neerlandeză medie spoke, spooc, din spoke, spoocke, spoicke („fermecătorie, vrăjitorie, vrajă”) < proto-germanică *spōk.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
spook
n. Singular Plural
Substantiv spook spooken
Diminutiv spookje spookjes
  1. (mitol.) fantomă, stafie
    Geloof je in spoken?
  2. (p.ext.) oroare, groază
  3. (p.ext.) persoană enervantă
    Wat een verwend spook is dat!
  4. (agr.) sperietoare

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Referințe