ghost

De la Wikționar, dicționarul liber

engleză

(English)

Variante

Etimologie

Din engleză medie gost, gast, care provine din engleză veche gāst („suflu, suflet, spirit, ființă”) < proto-germanic *gaistaz („fantomă, spirit”).

Înrudit cu scoțiană joasă ghaist, friziană (din Saterland) Gäist, friziană geast, neerlandeză geest, germană Geist, suedeză gast și sanscrită हेड (heḍa, „ură, furie, mânie”).

Pronunție

  • AFI: /ɡəʊst/ (Anglia)
  • AFI: /ɡoʊst/ (SUA)


Substantiv

ghost, pl. ghosts

  1. (rar) suflet, spirit
  2. (mitol.) fantomă, apariție, duh, fantasmă, stafie, strigoi
    Everyone showed that the ghost of an old lady haunted this crypt.
  3. (p.ext.) umbră (de), urmă (de), licăr
    Not a ghost of a chance; The ghost of an idea.
  4. (tel.) imagine dublă, imagine secundară
  5. (cin.) filaj, filare
  6. (spec.) autor care scrie sub semnătura altuia; negru literar, scriitor fantomă
  7. (în teatru) dublură
  8. (în spionaj) spion (contestabil)
  9. (atributiv, în nume de specii) alb, palid
    E.g. ghost slug
  10. (atributiv, în nume de specii) transparent, clar, străveziu
    E.g. ghost ant
  11. (atributiv) abandonat, părăsit
    E.g. ghost town
  12. (atributiv) rămășițe (de)
    E.g. ghost cell
  13. (atributiv) observat sau simțit dar ireal
    E.g. ghost pain
  14. (atributiv) supranatural, extraterestru
    E.g. ghost rocket
  15. (atributiv) înlocuitor, în loc de
    E.g. ghost singer

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Expresii

Vezi și


Verb


Conjugarea verbului
to ghost
Infinitiv to ghost
Prezent simplu
pers. 3 sg.
ghosts
Trecut simplu ghosted
Participiu trecut ghosted
Participiu prezent ghosting
  1. (ieșit din uz) (despre fantome) a bântui, a nu da pace
  2. (ieșit din uz) a muri, a pieri
  3. a scrie sub semnătura altuia; a fi un negru literar, a fi un scriitor fantomă
  4. (nav.) a naviga fără vânt

Sinonime

Anagrame

Referințe