tale

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search
Variante de scriere Vezi și : talé, Tale, tale quale

română

Etimologie

Derivat regresiv din tău.

Pronunție


Pronume

  1. forma de feminin plural pentru tău.
  2. forma de neutru plural pentru tău.





daneză

(dansk)

Etimologie

Din nordică veche tala.

Pronunție

  • AFI: /taːlə/
  • AFI: /ˈtˢæːlə/


Substantiv


Declinarea substantivului
tale
c. Singular Plural
Nehotărât Hotărât Nehotărât Hotărât
Nominativ tale talen taler talerne
Genitiv tales talens taler talernes
  1. cuvântare, vorbire, discurs, rostire


Verb

tale, (imperativ tal, infinitiv at tale, prezent taler, trecut simplu talte, participiu trecut har talt)

  1. a ține o cuvântare, un discurs
  2. a vorbi, a spune





engleză

(English)

Etimologie

Din engleza medie, care provine din engleza veche talu < proto-germanică *talō(n).

Pronunție


Substantiv

tale, pl. tales

  1. (înv.) număr
  2. (înv.) raport; băgare de seamă, atenție
  3. (înv.) vorbire; limbă, limbaj
  4. (înv.) conversație, discurs, discuție, convorbire
  5. (jur., înv.) declarație
  6. (rar sau înv.) calcul, estimare, evaluare, enumerare
  7. (rar sau înv.) sumă, total
  8. (rar sau înv.) versiune, variantă; raport
  9. istorisire, poveste, fabulă, basm, legendă
    Don't tell tales!
  10. poveste
    The Canterbury Tales.
  11. socoteală

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Expresii

Etimologie

Din engleza medie talen, care provine din engleza veche talian < proto-germanică *talōnan.

Verb


Conjugarea verbului
to tale
Infinitiv to tale
Prezent simplu
pers. 3 sg.
tales
Trecut simplu taled
Participiu trecut taled
Participiu prezent taling
  1. (reg. sau înv.) a vorbi, a convorbi; a istorisi
  2. (reg., în dialectul scoțian) a considera, a crede, a presupune





italiană

(italiano)

Etimologie

Din latină tālis.

Pronunție


Adjectiv


Declinarea adjectivului
tale
Singular Plural
Masculin tale tali
Feminin tale tali
  1. astfel (de), atare, asemenea

Cuvinte apropiate

Expresii

Referințe





norvegiană

(norsk)

Etimologie

Din nordică veche tala.

Pronunție

  • AFI: /taːlə/
  • AFI: /ˈtˢæːlə/


Substantiv

tale

  1. cuvântare, vorbire, discurs, rostire

Cuvinte compuse


Verb

tale, (prezent taler, trecut simplu talte, participiu trecut talt, participiu prezent talende, imperativ tal)

  1. a ține o cuvântare, un discurs
  2. a vorbi, a spune

Cuvinte derivate