trouble

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

engleză

(English)

Etimologie

Din engleza medie troublen; din franceza veche troubler. Provine din latină populară *turbulare < *turbulus < turbulentus.

Pronunție

  • AFI: /'trʌbəl/


Substantiv

trouble, pl. troubles

  1. belea, încurcătură, necaz
    He was in trouble when the rain started.
  2. dificultate, situație dificilă
    The trouble was a leaking brake line.
  3. nenorocire; dezastru
    The bridge column magnified the trouble with a slight tilt in the wrong direction.
  4. deranj, incomodare, sforțare
    It's no trouble for me to edit it.
  5. (med.) defect, afecțiune; (p. ext.) maladie
    He had heart trouble.
  6. conflict
    He had some trouble with the law.

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Locuțiuni

Expresii


Verb


Conjugarea verbului
to trouble
Infinitiv to trouble
Prezent simplu
pers. 3 sg.
troubles
Trecut simplu troubled
Participiu trecut troubled
Participiu prezent troubling
  1. (astăzi rar) a tulbura, a agita
  2. a chinui, a alarma, a îngrijora
    I don't want to trouble you with my problems.
  3. a deranja, a incomoda, a enerva, a supăra
    Question 3 in the test is troubling me.

Sinonime

Cuvinte apropiate

Referințe





franceză

(français)

Etimologie

Din latină turbula.

Pronunție

  • AFI: /tʁubl/


Substantiv

trouble m., troubles pl.

  1. confuzie, dezordine
  2. neînțelegere, dezacord
    Le trouble se mit dans cette famille.
  3. (la pl.) revoltă
  4. tribulație, zbucium, frământare

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Expresii

Referințe